Oana Roventa Micu - Laptop HP Pavilion

Ines Prodan - MP4 Player iRiver E100

Tudor Totoescu -MP4 Player iRiver E100

saliery, alexandru hreniuc, dinu bogdan, Dragos Buzea, Tudor si adrianm - 5% discount la comanda unui laptop HP Pavilion pina la 31 decembrie 2008.

Cistigatorii player-elor iRiver vor fi contactati in cursul zilei de astazi pentru detaliile privid livrarea premiilor.

Cistigatorii discount-urilor de 5% sint rugati sa trimita un mesaj cu numarul de telefon la care pot fi contactati, numele conform CI si codul numeric personal pe adresa pavilion@emag.ro, pina in data de 19 noiembrie, ora 12:00. Vor fi contactati pentru detaliile privind acordarea discoun-ului de indata ce vom primi informatiile solicitate.

Va multumim tuturor pentru participare si va asteptam la viitoarele concursuri.

Sinteti gata? Sigur? PLAY!

Am preferat sa prelungim asteptarea. La drept vorbind, ne-a fost destul de greu sa alegem cei zece finalisti. Asa ca avem doisprezece

Tudor Totoescu
Ines Prodan
Giuco
Dan Alexandru Libotean
Petrica Costel Capota
Alexandru Petras
Carmen Ionela Mocanu
Robin Molnar
Oana Andreea Micu Roventa
Alexandru Iulian Vlad
Vasilica Dumitrasi
Andrei Sebastian Stipiuc

Inca putina rabdare si vom afla catre cine va pleca doritul HP Pavilion.

Ultimele articole introduse astazi sint cele pentru care am primit mesajele de inscriere pina la ora 23 a zilei de ieri. Ultimul mesaj valid a venit chiar la ora 22:59. Asta chiar este o performanta… Multumiri tuturor celor care s-au inscris, care au scris despre concurs, care si-au facut bloguri special pentru a putea participa, care si-au adus aminte ca au blog exact cu ocazia concursului. Va multumim mult si va asteptam la urmatorul concurs pe care eMAG il va organiza cit de curind.

Asa cum am promis, lista scurta, a celor zece finalisti, va fi publicata astazi. Luni vom cunoaste marele cistigator si…mai vedem Juriul se retrage pentru deliberari.

Blogul lui Ovidiu.

Acum 13 ani

Acum 13 ani vazusem calculatoare doar prin filme sau in vitrinele magazinelor. Televizorul color din sufragerie, radio-casetofonul de pe noptiera si walkman-ul chinezesc reprezentau cea mai noua tehnologie, cel putin pentru mine.

Pe cele doua canale de televiziune romanesti disponibile urmaream filme de actiune dar si telenovele sud-americane sau nord-americane. Mai exact, Dallas si Sclava Isaura. De la magazinul de casete al strazii (caci nu exista strada fara unul sau mai multe magazine de casete video si audio) cumparam si, mai ales, inchiriam casete cu filme de actiune. Aproape la fel se-ntampla acum… Cu cateva mici diferente.
Acum cumpar DVD-uri cu filmele de actiune preferate direct din supermarket. Monitorul LCD de 20 de inchi afiseaza prietenos cele mai noi episoade ale celor mai noi seriale americane, care ajung c-o latenta de 1-3 ani pe mana televiziunilor romanesti…

Manelele nu-si facusera inca aparitia, tentativele de imitatii dupa trupele americane reprezentand, la acea ora, cel mai nou trend in show-biz-ul romanesc. Ascultam aproape orice gen de muzica. La radio sau pe caseta. Nu eram rocker sau rapper. Pur si simplu ascultam tot ce era la moda, in afara de manele… La fel ca si acum. Atunci, inregistram casete dupa televizor sau, culmea tehnologiei, direct de la radio. Aproape ca acum… Cu cateva mici diferente. (continue reading…)

Blogul lui Alexandru

Acum 13 ani

Pentru ca atunci HP lansa primul PC multimedia destinat utilizatorului obisnuit, si il denumea Pavilion 5030. Acesta era un desktop cu procesor Intel Pentium la 75 MHz, 8 MB de RAM si 850 MB pe HDD, plus CD-ROM 4x, Windows 95 si boxe Altec Lansing. Ei bine ce faceam eu acum 13 ani… in 1995… A da! Eram in clasa a VI-a, si tocmai facusem cunostiinta cu primul meu PC. Ca de jucat ma mai jucasem cu un HC romanesc, dar PC nu mai vazusem.

Era un 386 cu sigla IBM. Ca nu ma incurcam cu orice no name. Dar bineinteles, la mana a doua, ca nici bani nu aveam pentru ceva nou. Nu eu personal, dar oricum, pe atunci PC-urile abia aparusera la noi, si un Pentium nou era scump rau.

Mai tin minte si cat a costat: 1.2 milioane de lei. Si eram de-a dreptul uluit de ce putea micutul! Avea un procesor la 16 MHz, 2 MB de RAM, 40 MB HDD si un monitor color. Pentru sunet doar PC speaker, si ca bonus o unitate FDD de 3.5”. Si mai mult nici nu aveam nevoie.

Si chiar daca in acel an a aparut Windows 95, eu ma luptam cu batranul Windows 3.1 (in 40 MB doar el incapea). Dar cu Windows-ul nu ma impacam prea bine (nu trage Bill). Manca prea multa memorie, si nu mai puteam rula nimic din el. Asa ca ma “specializasem” in Dos si XTreeGold. Iar la scoala invatam “cu spor” Turbo Pascal (bazele programarii – nivel pe care, spre rusinea mea, nu l-am depasit pana azi). Eram printre primele clase care faceam informatica la scoala, in loc de educatie tehnologica. (continue reading…)

Blogul lui Tudor.

Acum 13 ani - cea mai moale povestire

Norocos si ghidus ca un drac fost-am de mic. Sa tot fi avut vreo noua ani (asta s-a intamplat asadar acum treisprezece ani), cand imi petreceam vacanta de vara la matusica Gina, careia ii spuneam “papusica”, desi batea mai degraba inspre o sumo-papusica japoneza… Aveam acolo o vecina, de-o varsta cu mine (care intre timp si-a tras craci si portbagaj pe stil fotomodel si nu se mai uita la mine), pe numele ei Ana, in curtea careia pierdeam cea mai mare parte din timp.

Oameni gospodari, parintii Anei aveam un grajd mare, in spatele caruia era un fel de piscina de beton in care se scurgeau in mod ingenios dejectiile vacilor si porcilor si putrezeau bolborosind intr-o veselie, pana ajungeau mranita. De ce am senzatia ca orice cititor isi inchipuie de pe acum ce mi s-a intamplat? Da, e adevarat, am cazut exact in piscina cu rahat, care atunci inca era fresh si aromat, mai avea mult pana sa fie mranita (care e aproape uscata).

Marele meu noroc fu acela ca am cazut cu fata in sus - asa ca n-am luat nici o gura din preacinstitul, ciocolatiul material. Bunicul meu, fie-i tarana usoara, m-a scos la propriu din c****. Nu stiu cum m-a apucat saracul, dar banuiesc ca un om cu capul pe umeri baga mana pan’ la cot si-n foc cand e vorba sa salveze o viata nevinovata (eu am indoieli ca as face-o, ma rog…) (continue reading…)

Blogul lui Olivian.

Ce faceam eu in 1995? (Clasa a VII-a)

In toamna anului 1995 eram clasa a VII-a la scoala generala nr. 1 Navodari. Incepe scoala, noi materii, etc. Hai sa va dau un exemplu de o astfel de noua materie.

Uite, cu asa introducere, ajungem la prima ora de chimie. (am inceput bine, nu? Suna promitator ) Vine doamna profesoara (ma indoiesc ca intr-a VII-a as fi scris asa despre ea). Intra in clasa, stabileste niste reguli care ni se pareau, atunci, de pe alta planeta: sa gaseasca clasa in liniste, sa invatam constant lectiile, sa nu incercam sa copiem ca ne ve prinde. A dat chiar un barem minim pentru nota 5 (si nu era deloc minim). Ne preda, inca de la inceput, cateva notiuni. Daca as fi stiut engleza mai bine, as fi zis ceva de genul “Yeah, right”. Jargonul de pe atunci era ceva de genul “Zise Bamse si mai lua o gura de asfalt”.

Si vine ora a doua. In mod ciudat, “indemnurile” doamnei profesoare au fost uitate. Clasa era vraiste, pauza trecuse de mult, nimeni nu era in banci, multi erau chiar in afara clasei, pe holuri, zgomot, galagie, vacarm. Si vine doamna profesoara. Vizibil “incantata” de atmosfera din clasa, ne anunta sec: scoateti o foaie de hartie. Ramanem noi masca (”Cum? Lucrare dupa o singura lectie predata? Socant!”). Scoatem foile, vin subiectele. Enorma majoritate a colegilor (si ce bun moment sa ma alaturi grupului am gasit) nu invatasera mare lucru. Uite asa, in cam in a doua saptamana de scoala m-am trezit cu un 5 in prima lucrare de anul acela. Frumos inceput. (continue reading…)

Blogul lui Marius.

Amintiri din copilarie ‘95

In 1995 ma jucam cu ea in tarana (in nisip mai exact) si colectionam surprize de la guma de mestecat pe care le tineam intr-o cutie mare de telefon (in anul acela ne bagase telefon, la doi ani dupa ce am depus cererea). Pe atunci telefoanele erau doar cu fir si nu se bloca “software” ca acum, ci “hardware”, cu un lacat cu cheie, sa nu poata invarti rotita copii si sa sune cand erau parintii plecati.

Aveam cateva mii de surprize de la guma, desi nu cumparasem nici zece gume in viata mea. Parintii nu cumparau de la tiganii care aduceau marfa din Turcia si pe atunci toate veneau din Turcia. Apoi surpriza! M-a lovit “criza”, surprizele incepeau sa nu mai fie la moda si pana m-am prins abia am mai reusit sa pacalesc pe unul mai mic sa imi dea cateva masinute pe ele. Peste ani a venit Andreea Marin si a denaturat cuvantul “surpriza”.

Tot in 1995, in clasa a V-a am luat primul meu patru, la istorie si in anii urmatori istoria s-a repetat de multe ori. Incepusem sa nu mai invat si sa joc la HC, (strabunicul PC-ului de azi), care m-a impins spre a ma face programator. Pacat ca parintii nu mi-au cumparat mingi de fotbal ca deveneam fotbalist, totusi trebuie sa le multumesc ca nu mi-au luat un tractoras sau o masina de gunoi. (continue reading…)

Blogul lui Ovidiu.

Acum 13 ani

Am inceput sa invat ce inseamna victoria. Dar si amaraciunea infrangerii. Elev fiind la Liceul cu Program Sportiv din Focsani, in clasa a V-a m-am lovit de prejudecatile si veninul unei societati inlemnite in mediocritate si suficienta. In banalitate si superficialitate. Rudele ma etichetau drept golan si elev al unei scoli unde “nu se face carte”. Atunci am invatat ce inseamna mediul ostil si dispretul.

Diriginta mea era o profesoara de biologie cu mentalitate nu de dinainte de 1989, ci de dinainte de 1889 . Au fost primele momente in care am realizat ca viziunea ii diferentiaza pe oameni in viata. Ii desparte pe calareti de cei cu realizari mai mici decat un ac pierdut intr-o sura inundata.

Am crescut atunci langa nationala de fotbal a lui Hagi. A fost anul in care am castigat toate meciurile in grupa de calificare. Si am simtit gustul dulcetii de trandafir al doborarii adversarilor. Mi s-a intiparit in minte ca valoarea este cel mai important as din maneca unui sportiv si a unui om. Ca talentul inseamna doar o cartita in lipsa muncii. Si ca majoritatea oamenilor aleg gresit la rascrucea vietii lor. Din nestiinta, din lene si din lasitate. (continue reading…)